Autismul presupune o paletă de numeroase simptome, de la forme uşoare până la cele mai grave. Acestea variază ca intensitate şi apariţie (unele persoane pot prezenta anumite simptome, iar altele nu).
Cu toate acestea, în cazul majorității bolnavilor, deficiențele specifice acestor tulburări le vor face viața foarte dificilă. La majoritatea copiilor, tulburările din spectrul autist vor fi prezente înainte de vârsta de trei ani și pot persista pe parcursul întregii vieți, deși simptomele se pot îmbunătăți de-a lungul timpului dacă se aplică terapia potrivită.
Cele mai multe dintre tulburările din spectrul autismului apar de patru ori mai frecvent la baieți decât la fete.
Această tulburare de dezvoltare se manifestă în mod evident în jurul vârstei de 2-3 ani, în primul rând datorită lipsei sau întârzierii dezvoltării limbajului vorbit şi apoi datorită celorlalte deficienţe cum ar fi stereotipiile, absenţa contactului vizual sau dificultăţi în stabilirea relaţiilor sociale.
La naştere copilul este aparent normal. În funcţie de momentul debutului autismului, dacă acesta este precoce, în primul an de viaţă se pot remarca lipsa mişcărilor anticipatorii atunci când sunt luaţi în braţe, lipsa zâmbetului ca reacţie de răspuns, apatia şi dezinteresul faţă de ceea ce îl înconjoară. Unii copii se pot dezvolta normal pana la aproximativ 18-24 de luni și înregistrează apoi o regresie a competențelor și abilităților dobândite. În urma studiilor s-a constatat că mai mult de jumătate dintre copiii care au fost ulterior depistați cu tulburări din spectrul autist au observat probleme de comportament, sociale și de limbaj ale copiilor înainte de primul an de viață al micuților iar peste 85% au observat aceste probleme înainte de vârsta de 24 de luni.
Principalele simptome prezente la copii ale tulburărilor din spectrul autist întâlnite până la vârstă de doi ani ar putea fi:
- lipsa de interes pentru mediul înconjurător. Până la vârstă de un an copiii manifestă curiozitate, acţionează şi gesticulează. Lipsa acestor manifestări normale, ar putea fi un semn precoce al prezenţei autismului.
- competenţe lingvistice întârziate sau regresia acestora. Atunci când copilul nu foloseşte cuvinte unice până la 16 luni şi nu formează măcar propoziţii simple până la 24 de luni, poate suferi de o tulburare din spectrul autismului. De asemenea, copii cu autism cu vârstă de până în doi ani rareori răspund la numele lor.
- comportament social divergent, nu zâmbeşte şi nu are reacţii sociale. Lipsa de reacţie, dificultatea de a avea contact vizual, lipsa amabilităţii sociale, a zâmbetului ar putea fi semne de avertizare ale unei tulburări din spectrul autismului.
- deprecierea funcţiei motorii şi a coordonariii.
- pică - tendinţa de a consumă lucuri care nu sunt alimente
- lipsa imitaţiei acţiunilor celorlalţi
- neparticiparea la jocurile sociale şi dorinţa de a se juca singuri şi de a se izola
- modalităţi specifice şi neobişnuite de manifestare a furiei şi afecţiunii.
- lipsa de empatie
- dificultatea manifestării afecţiunii. Nu doar că refuză o îmbrăţişare, de exemplu, dar nici nu doresc să îmbrăţişeze, nu înţeleg semnificaţia gestului.
- modele repetitive şi stereotipe de comportament care pot afecta capacitatea dobândirii unor noi competenţe
- comportamente auto-stimulatorii( mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte şi înapoi, contactul cu anumite suprafeţe etc.).
- dificultăţi în utilizarea toaletei
- comportament evitant şi dorinţa de izolare socială
- postura neobişnuite ale corpului
- lipsa jocurilor de imaginaţie şi a celor spontane
- atracţia faţă de anumite modele, texturi şi mirosuri
- plâns şi ras fără nici un motiv aparent
-instinctul de conservare e redus – nu reacţionează la răni sau pericole;
-poate prezenţa probleme ale somnului şi ale alimentaţiei;
-hiperactivitate
- comportamente repetitive – simptome de baza ale autismului, sunt comportamente că: mersul pe vârfuri, fluturatul mâinilor, alergatul în jurul camerei, rotirea în jurul propiului ax sau al unui corp mobilier şi orice alte acţiuni realizate în mod disfuncţional şi repetitiv. - comportamentele repetitive neobişnuite care includ fluturarea aripilor, legănarea corpului, sărituri şi răsuciri, aranjarea şi rearanjarea unor obiecte, repetarea aceloraşi sunete, cuvinte sau fraze. Toate aceste comportamente repetitive pot dobândi formă unor preocupări intense sau obsesii neobişnuite. Copii mai mari pot dezvoltă interes accentuat pentru cifre, simboluri, teme ştiinţifice etc.
Printre manifestările care pot fi întâlnite la copiii cu vârstă de aproximativ 3 ani se numără:
- dificultăţile de comunicare atât verbală cât şi non-verbală. Copiii normali asociază un cuvânt sau două cu un obiect, răspund şi reacţionează când îşi aud numele, arată către obiectele pe care le doresc sau arată cu degetul atunci când povestesc despre anumite obiecte, refuză atunci când nu doresc unele lucruri şi îşi manifestă refuzul atât prin sunete cât şi expresii. În contrast, copiii cu tulburări din spectrul autismului, îşi manifestă dorinţele prin gesturi şi murmur. Chiar dacă anterior au posedat comportamente specifice comunicării, după vârstă de 2-3 ani, acestea se vor deprecia. Unii copii vor combina cuvintele în moduri neobişnuite sau repetă în mod constant ceea ce aud (ecolalie), iar alţii au tendinţa de a purta monologuri pe subiectele preferate, acordând puţine şanse celor din jur să comunice cu ei. Alţi copii vor oferi interlocutorilor răspunsuri care nu au legătură cu subiectul de discuţie. O altă dificultate a copiilor cu tulburări din spectrul autist este incapacitatea de a înţelege limbajul corpului, tonul vocii şi expresiile metaforice. Totuşi, cu ajutorul terapiei vor învaţa să folosească limbajul vorbit şi pot învaţa să comunice, prezintă dificultăţi în a percepe semnificaţia expresiilor faciale ale celorlalţi şi nu pot percepe lucrurile sau situaţiile decât din perspective proprii, nu înteleg sentimentele, emoţiile sau gândurile diferite de ale lor.
Copilul poate manifesta interes scăzut pentru jucării sau alte obiecte, sau le poate utiliza în mod bizar. El îşi poate focaliza atenţia asupra unei părţi insignifiante a jucăriei, poate fi fascinat de reflexia luminii asupra obiectului, poate manevra în mod repetitiv o anumită parte a obiectului sau se poate juca cu un singur obiect, excluzându-le pe celelalte. Copilul poate prezenta un interes atipic pentru obiecte sau se poate juca cu acestea într-o manieră imatură (de ex. – loveşte cu jucăria sau o ţine în gură).
Copilul cu autism are nevoie de foarte multă rutină în tot ceea ce face. Spre exemplu, poate insista să mănânce aceeaşi mâncare, să meargă pe acelaşi drum spre casă, să nu se schimbe nimic în mediul fizic care îl înconjoară s.a.m.d. Copilul rezistă activ la schimbările de rutină, încearcă să continue vechea activitate şi este dificil de sustras de la aceasta. El poate da semne de nemulţumire sau poate să se arate perturbat când rutina stabilită este modificată.
Copilul poate reacţiona inadecvat şi discordant cu stimulii: fie rămane indiferent, fie reacţionează foarte intens la stimuli minori (dificultăţi perceptive); Este de menţionat faptul că toate cele cinci pot fi afectate, manifestându-se fie o hipersensibiliate, fie o reducere semnificativă a acuităţii senzoriale. De exemplu, o palmă poate trece fără a părea deranjantă pentru acelaşi subiect pentru care o măngâiere poate fi neplăcută sau un sunet banal, de o intensitate nu neapărat crescută poate declanşa o adevarată criză de furie (îşi acoperă urechile la zgomotul unui avion aflat la mare distanţă, al unui telefon sau chiar al vântului). Alteori însă prezintă insensibilitate la durere, dând dovadă de anumite comportamente automutilante. Uneori, persoanele cu autism pot prezenta agresivitate, îndreptată asupra lor înşişi sau asupra celorlalţi. Acest tip de comportamente apar cu precădere în situaţii frustrante pentru ei cum ar fi activitaţile noi, incapacitatea de a-şi comunica nevoile spre a-i fi îndeplinite etc.
